Pizzeria Gemelli – un local de cartier. Comanzi o pizza şi una primeşti gratuit!

Vremea însorită a scos oamenii din case. Străzile oraşului au devenit gălăgioase, bunicii şi-au scos nepoţii la plimbare prin parcuri, pieţe publice sau trotuare, copiii aleargă în toate părţile, adolescenţii ies de la şcoli plimbându-se agale spre case, perechi de îndrăgostiţi înlănţuiţi de mână îşi arată lumii bucuria lor. Odată cu venirea primăverii totul este vizibil, toţi ne încetinim pasul, privim mai optimist în jurul nostru şi ne lăsăm trupurile în mângâierea şi căldura soarelui, după o iarnă lungă.

Fiind ora prânzului, mă gândeam să mai încercăm un alt restaurant din urbea noastră. Vroiam să fim în mijlocul oamenilor, a celor de rând, şi din acest motiv am trecut podul în căutarea unei noi locaţii. Fără a avea o ţintă precisă, priveam tumultul şi agitaţia de pe trotuare şi şosele. Era ora la care copii şi adolescenţii merg spre case.

Ajunsesem pe drumul Careiului şi până să găsim un loc de parcare, ne-am apucat să citim denumirile numeroaselor magazine lipite unele de altele, sau mai bine zis perete-n perete. Tind să cred că unii proprietari de magazine s-au uitat prea mult la telenovele. Nu exemplific, dar dacă citiţi aceste denumiri, sigur vă vor stârni un zâmbet.

Ne decidem să poposim la Pizza Gemelli sau Fratelli. Presupun că ambele denumiri sunt valabile. Restaurantul are o anexă în prelungirea lui, care probabil este terasă de vară, iarna fiind închisă şi încălzită. De afară, se vedea că restaurantul pare să fie plin. Într-adevăr, terasa este plină, cu greu ne strecurăm printre mese la o ultimă masă liberă. Localul pare unul de cartier, nu e pentru pretenţioşi, pare mai degrabă adaptat locatarilor care mai ies la o pizza, o bere, sau pare o locaţie bună unde tinerii pot să socializeze.

Înăuntru e gălăgie, tumultul de pe străzi îmbinându-se cu cel din restaurant. Muzica ambientală era prea tare, clienţii terasei fiind nevoiţi să ridice şi ei glasul pentru a se face înţeleşi. Dar atmosfera pare a nu deranja pe nimeni.

Imediat după ce ne-am ocupat locurile, un ospătar ne aduce meniurile. Se serveşte „meniul zilei” la alegere, la preţ acceptabil. Este şi o promoţie, la o pizza comandată a doua este gratis. Am înţeles de ce restaurantul este plin, oferta pare tentantă. Comandăm un meniu (ciorbă ţărănească, file de pangasius la grătar cu cartofi), 1 pizza kebab (blat crocant, sos kebab piept de pui, varză, roşii, ceapă, ardei gras, cartofi), 1 pizza la alegere „La casa” (salsa di pomodoro, mozzarella, bacon, ardei gras, cârnaţi, ceapă verde, smântână, porumb), 2 ape şi o băutură răcoritoare. Meniul cu sortimentele de pizza este diversificat, fiind o gamă largă de combinaţii de pizza cu „influenţe” din bucătăria altor popoare decât cel italian.

Servirea este rapidă, ospătarii fiind atenţi la toate mesele de pe terasă. Nu după mult timp ni se aduc băuturile şi tacâmurile pentru bucatele alese. Pe masă, în faţa fiecăruia dintre noi ni se întinde câte un şervet de bambus împletit cu aţă. Din păcate, erau murdare şi cu urme de mâncare uscată pe ele, lucru care dezamăgeşte şi-ţi cam taie pofta şi de mâncare.

Cele două tipuri de pizza alese au fost pe gustul colegilor mei, poate pentru că era super ofertă. Erau mari, aspectuoase, bine coapte şi am remarcat că sosul alb cu usturoi era suficient pentru pizza, spre deosebire de alte localuri unde trebuie să-ţi drămuieşti atent fiecare picătură.

La un „meniul zilei” comandat ai parte şi de desert, lucru pe care nu l-am ştiut. Am fost servită cu prăjitură Tiramisu, care într-adevăr mi-a încântat papilele gustative (mai mult ale colegului meu care a devorat desertul).

Nota de plată:

Preţ total: 48,89 lei.