Miercuri, ora 16:10 minute. După o plimbare prin centru ne tot gândim unde să intrăm. Nu avem chef de aşteptat foarte mult, aşa că intrăm la Grandissima, noul restaurant-autoservire de pe str. Decebal. Localul e gol. Am auzit că aici au mâncare bună, e destul de ieftin şi e totul gata preparat. Intrăm. E de preferat să mergeţi pe la amiază, că tot ce e bun este consumat până spre după-masă iar, din câte ne-am dat seama, localul e deschis până la 18:00, cam pe când trece tot ce s-a pregătit în ziua respectivă.
Apare imediat o doamnă care ne spune ce a mai rămas: supă de păstăi, tocăniţă de carne cu mazăre, pulpe de pui şi alte câteva feluri.
Aproape toate caserolele erau goale, dovadă că aici la amiază se mănâncă serios. Ne decidem asupra ultimelor șnițele, unul de porc, unul de pui, piure de cartofi și salate de crudități cu iaurt. Foarte bune. Salatele.
Eram singuri în restaurant, așadar alegem la întâmplare o masă. Atmosfera era relaxată, angajaţii (vreo 5) erau foarte amabili, nimeni nu s-a uitat urât la noi, totul a mers foarte repede până aici.
Ne tot gândim cum să fie articolul. Chiar vrem să facem acum reclamă bună, gratuită, unui local din Satu Mare. Să nu creadă „Aurel de la Moară” că noi vrem să distrugem afacerea oamenilor. Departe de noi acest gând.
Şi acum, despre mâncare (o să spuneţi că suntem cârcotaşi, dar nu fabulăm deloc): piureul avea un gust puțin ciudat; n-am reuşit să ne dăm seama dacă era lungit cu apă sau era făcut din fulgi, dar gustul de Delikat era puternic. Șniţelul de pui este acceptabil. Felia de carne suficient de groasă, pane-ul frumos auriu, încrustat cu fulgi de porumb. Porţiile erau mari.
Totul bine şi frumos până la un punct. Colega îşi începe şniţelul de porc şi văd că dă la o parte oul de pe carne. Este prea uscat. Constatăm că e o felie foarte foarte subţire de carne, acoperită de un strat foarte foarte gros de ou, făină și pesmet. În final scoate „pane-ul” și continuă să mănânce piureul cu salata si felia de carne.
Salata era bună. Trebuie să precizăm acest lucru.
Localul e cam gălăgios, ca la o cantină. Se aud zgomote din bucătărie, iar în fundal se aude un radio. Totuşi e mai bine decât să auzim Ştirile de la ora 5.
Terminăm repede cu mâncatul. Întrebăm dacă trebuie să ducem tăvile într-un loc anume, pentru a lăsa masa curată. Un angajat ne roagă să le ducem pe suportul de tăvi. Ne conformăm. Îmi ridic tava şi mă mişc încet, ca nu cumva să fac ceva. V-aţi prins. Îmi alunecă cuțitul de pe tavă, cade fix pe gresie de se aude în tot localul. Noroc că nu erau şi alţi clienţi în restaurant ca să-mi vadă neîndemânarea. Mă linişteşte un angajat. Se întâmplă frecvent astfel de incidente. Tăvile sunt alunecoase. Respir uşurat. N-am făcut pe ţăranul, dar e drept că deja colega mea era afară râzând de mine.
Se pare că suntem ghinioniști, dar totuși Grandissima primește o notă de trecere, nu e vina lor că noi am ajuns mult prea târziu, că am ales ultimele șnițele și că scăpăm tacâmurile pe jos. Vom mai trece pragul acestei locații pentru a gusta și din alte mâncăruri gătite aici. Mai ales când vom fi în grabă.
Nota: 2 X cartofi piure – 6 lei; 1 şniţel pui – 4,5 lei; 1 şniţel porc – 5 lei; 2X salată cu iaurt – 6 lei.
Preţ final: 21,50 lei.