După o pauză destul de lungă, din cauza sărbătorilor de iarnă, revenim cu o nouă serie din rubrica „Unde mâncăm?”. Acest lucru îl facem şi la cererea cititorilor fideli, care ne-au încurajat să testăm mai departe restaurantele şi să descriem exact ce se întâmplă, indiferent dacă se vor supăra unii patroni sau ospătari care nu înţeleg nici astăzi cum se tratează un client, oricare ar fi el. Atâta timp cât restaurantele sunt deschise pentru consumatorii de rând, este foarte important să ştim unde se poate mânca bine, unde preţurile sunt de bun simţ şi nu ne simţim păcăliţi de raportul preţ/calitate, unde trebuie să mergem pentru o cină romantică sau un prânz de afaceri şi ce locaţii trebuie evitate, pentru siguranţa fizică şi psihică a fiecăruia dintre noi.
De-a lungul timpului am fost acuzaţi de publicitate mascată sau rea-voinţă. Deşi am redat starea de fapt reală la timpul respectiv în acea locaţie, comentariile pro sau contra ne-au convins de interesul mare arătat de cititori rubricii.
Aşadar, începem cu un restaurant situat chiar în centrul oraşului, sau mai bine zis crama hotelului Astoria. Era trecut de ora 14, iar restaurantul era relativ plin. Am făcut o tură prin toată locaţia, în căutarea unui loc mai liniştit. Era liberă doar o singură masă, pregătită pentru a se servi mâncare, dar părea să fie rezervată. Mai găsim o masă disponibilă, la intrarea în cramă, foarte aproape de o altă masă, ocupată de o pereche de tineri, care-şi luau prânzul în linişte. Ne-am aşezat la acea masă, dar faptul că stăteam chiar la intrare cu cealaltă masă aproape lipită de noi, ne dădea sentimentul că suntem cu toţii împreună. Chiar am fost tentaţi să părăsim restaurantul, dar ne-a salvat chelneriţa, care aflând că vrem să ne luăm prânzul, ne-a invitat să ne aşezăm la masa rezervată doar pentru cei care doresc să mănânce. Din fericire, amabilitatea şi zâmbetul chelneriţei au salvat prima impresie a tavernei.
În cramă se serveşte şi „meniul zilei”, dar pentru a vedea calităţile bucătăriei am făcut o comandă amplă şi diversificată.
Astfel, am comandat: supă haiducească de viţel (8,5 lei), piept de pui cu porumb şi smântână vegetală şi orez (26 lei), ciorbă de perişoare a la grec (7 lei), pene cu piept de pui şi ciuperci (25 lei), fleică picantă de porc (16 lei) cu cartofi aurii (6 lei) şi salata de ardei copţi (6 lei), Sprite (3,5 lei), apă minerală (3 lei), un pahar vin roşu – vinul casei (3,4 lei). Specificăm că am fost trei persoane la masă, pentru a nu exista dubii privind comanda făcută.
În aşteptarea mâncărurilor am analizat interiorul locaţiei. Faptul că mesele sunt aşezate, relativ ca într-un separeu, dă senzaţia de intimitate, iar discuţiile de la masă sunt doar pentru urechile comesenilor tăi, nu şi pentru ale altora.
Comanda a venit cam greu, dar a meritat aşteptarea. Felurile comandate au fost aspectuoase şi în primul rând gustoase, mai puţin penele cu pui şi ciuperci, care necesitau mai mult sos în urma gratinării cu caşcaval la cuptor.
Recomandăm acest restaurant pentru mâncarea gătită şi pentru servire.
Nota de plată finală a fost 105 lei.