Agora – Piață publică în orașele Greciei antice, unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. (DEX)
Piața 25 Octombrie, agora orașului nostru, loc în care se află principalele instituții ale urbei. Agora în care se țin mitinguri și proteste, concerte sau folosită ca şi parcare pentru funcționarii din palat.
În ziua în care am asistat, filmat, fotografiat și scris despre protestul liberal la adresa guvernului, ne-am luat prânzul într-un restaurant situat în Piața 25 Octombrie care se numește chiar Agora.
Localul e retras și discret, se urcă pe niște trepte sparte de vreme, alunecoase atunci când plouă și uitate de edili sau proprietari pentru a fi refăcute, pe lângă nişte pereţi coşcoviţi. Oricum agora noastră arată jalnic, e spartă, gri și anostă.
Ca să revin la ale noastre, restaurantul este cu specific italian. I se spune Ristorante & Pizzeria Agora. Înăuntru își serveau prânzul o clasă de copii, de la vreo școală din apropiere și mai erau doi clienți. Copii erau gălăgioși, muzica se auzea și ea în fundal. După atâtea vociferări și fluierături liberale, parcă ne doream puțină liniște. Dar alegem să rămânem.
Trec peste partea în care ne alegem masa, suntem întâmpinați de ospătară, se aduc meniurile și alte cele comandate de la bar. În schimb aflăm că și în acest restaurant se servește meniul zilei. Nu știm prețul, deoarece nu am întrebat. Dar să gustăm iar supa de pui a la grec și orez cu tocăniță parcă nu mai vrem. Dorim ceva caracteristic localului. Așadar ne alegem: copănele și aripi cu paprika și bere, tagliatelle ai funghi porcini (paste cu mix de ciuperci și smântână) și Farfalle con panna e salmone (paste cu somon, smântână și vodka).
În așteptarea bucatelor, încercăm să facem abstracție de agitația copiilor și analizăm interiorul restaurantului. E simplu și cu bun gust, nimic strident și țipător, în acelaşi timp nimic deosebit, mobilier din lemn masiv, lăcuit. Se pot admira și tablourile de pe pereții localului. Atmosfera este plăcută.
Dar mâncarea noastră nu mai apare. O tot lungim cu apa din pahare. Pleacă și copiii. Suntem nevoiți să asistăm la discuția dintre un client și ospătară. Discuțiile se purtau foarte tare. Ce să-i faci, unora le place să se audă și să se facă auziți. Dialogul se purta ba în limba italiană ba în limba română. Totuși, începem să ne întrebăm care din felurile comandate se prepară mai greu, întârziindu-se astfel servirea. Glumim pe seama somonului care încă nu a fost prins, copănelele și aripile care încă nu au fost decongelate, sau ciupercile care încă nu au fost culese. Parcă sesizând faptul că începem să ne pierdem răbdarea, ospătara își cere scuze pentru întârziere explicând că porția de copănele și aripi cu paprika și bere se face mai greu. Îi mulțumim, măcar știm din vina cui avem de așteptat. Normal că dăm vina pe colegul nostru care a cerut o astfel de comandă.
Pentru ca așteptarea să nu se lungească și mai mult, suntem serviți cu porțiile de paste cerute, urmând ca și cea mult gătită și așteptată porție de copanele să apară într-un final.
Porţiile de mâncare nu sunt foarte mari, mă refer la paste. Dar sunt suficiente. Pastele cu somon au fost gustoase, pastele cu mix-ul de ciuperci, conform celor spuse de colegul meu, mult prea aromate. În schimb, porţia de aripi şi copanele cu paprika şi bere ne-a făcut să izbucnim în râs. De la distanţă, când ospătara venea cu farfuria, se vedea ceva negru. După atâta timp, clar, carnea trebuia să fie arsă.
Pe un pat de salata verde erau aşezate două aripi şi două copănele, asezonate cu o felie de roşie şi câteva rotocoale de ceapă roşie. Amabil, colegul nostru ne serveşte cu minunăţiile de la el din farfurie. Refuzăm politicos, dar „îi furăm” felia de roşie şi rotocoalele de ceapă. Parcă nu ne venea să gustăm din prea puţina porţie adusă. Totuşi, culoarea cărnii era de la boiaua de ardei îmbinată cu uleiul şi berea. Păcat că această combinaţie a fost ţinută prea mult la foc, prinzând gustul de boia arsă întreaga porţie de mâncare. Aşteptarea nu a meritat. Colegul meu şi-a încheiat masa cu porţia mea de Farfalle con panna e salmone, pe care i-am cedat-o.
Nota de plată:
Copănele și aripi cu paprika și bere – 19 lei, Tagliatelle ai funghi – 15 lei, Farfalle con panna e salmone – 18,5 lei, Apă minerală 0,75l – 5,5 lei, Apă plată la 0,5l – 3 lei. Total – 61 lei.
Trebuie să dau şi-o notă acestui restaurant şi mâncării.
Aspect locaţie – 8
Tagliatelle ai funghi – 8
Farfalle con panna e salmone – 9
Copănele și aripi cu paprika și bere – 5
Preţuri – 7
Nota finală – 7,4.