Într-o formă sau alta, prostituţia există de mult timp. „Târfele” sunt menţionate în Biblie de 44 de ori, „Prostituatele” şi „Aţâţătoarele” apare de 53 de ori iar „bordelurile” sunt menţionate de 8 ori. Evident, dragostea pe bani şi-a avut locul ei bine determinat din 2.000 î.C. De la origini până relativ de curând, prostituţia a fost o profesie mai mult sau mai puţin respectabilă.
Cum aşa?
Evreii antici au fost primii care au condamnat prostituatele. Majoritatea plângerilor lor erau împotriva femeilor evreice care preluaseră acest comerţ. Prostituatele străine erau destul de tolerate. Noul Testament a început de unde s-a terminat Vechiul Testament şi a început o campanie religioasă împotriva prostituţiei, campanie care avea toate atributele unei Cruciade şi care chiar şi astăzi mai continuă în unele ţări (inclusiv Statele Unite), fără fervoarea iniţială.
Lucrurile nu au fost mereu aşa. La chinezii, grecii şi sirienii antici (ca să numim doar câţiva), prostituţia era considerată o chemare nobilă şi avea un rol în multe ceremonii religioase. Aproape orice templu îşi avea propriile prostituate oficiale; actul sexual cu ele (pentru o mică plată) era considerat o formă de venerare. Multe din ele erau voluntare, în sensul că lucrau doar un an, donând templului toate fondurile provenite din munca lor. Această formă de prostituţie era considerată echivalentul misionariatului modern şi aducea mari recompense religioase. Când li se termina stagiul, prostituatele temporare se întorceau acasă la soţi şi la familiile lor cu prestigiul mult sporit.
Dar „prostituţie” şi „religie” nu este o contradicţie de termeni?
Nu neapărat. Amintiţi-vă că multe din religiile timpurii erau strâns legate de misterele fertilităţii animalelor şi recoltelor prin însămânţare şi toate celelalte. Actul sexuale juca un rol magic în ele, iar sexul în context religios nu era acelaşi lucru cu cunoaşterea unei prostituate într-un bar şi oferirea a o sută de dolari pentru sex oral.
Chiar şi în Evul Mediu prostituţia era acceptată ca mod de viaţă, iar prostituatele mai elegante se mişcau liber în înalta societate. Sub numele eufemistic de „curtezane”, se cuplau chiar şi cu cei se sânge regal. În clasele de jos, viaţa prostituatei era mai grea, dar nu neapărat lipsită de respectabilitate.
Şi în timpurile moderne?
Prostituţia a rămas un mod de a-ţi câştiga existenţa acceptată social, dacă nu chiar util, în multe părţi ale lumii până în zilele noastre. Interzicerea doamnelor nopţii a fost instituită ulterior în Franţa, Italia, Belgia şi Japonia. Totuşi, în multe ţări din lume, „prostituţie” încă nu este un cuvânt urât.
Cea mai mare parte a Asiei recunoaşte prostituţia legală. Şi America Latină, cu unele excepţii, permite prostituţia oficială. Cel mai apropiat vecin al Statelor Unite, Mexicul, consideră de mult timp prostituţia legală.
Vă urăm o săptămână fără crize. Orice asemănare cu realitatea poate fi adevărată!
Reclamaţii ulterioare nu se primesc!
Dr. Sorin Nichita
sonichita2000@yahoo.com