Sunt câteva – dar nu atâtea cât bărbaţii. Femeile nu trebuie să se lupte atâta pentru a se îmbrăca masculin. O femeie în pantaloni cu o haină sport, o cravată şi pantofi cu limbă nu atrage prea multe priviri când intră în birou. Coafurile scurte, lipsa machiajului, ghetele şi blugii uzaţi îşi au locul în moda feminină – „bărbăţoi”, dar la modă.
Sunt unele femei care vor „să meargă până la capăt” şi se confruntă cu aceeaşi cale grea ca şi bărbaţii. Iau hormoni masculini şi fac bodybuilding pentru a căpăta muşchi de bărbat. Nu trebuie să-şi facă probleme în privinţa machiajului, ca bărbaţii, dar barba este o problemă. Unele femei îşi pun puţină vaselină pe faţă şi apoi pun deasupra nişte frunze fine de ceai: merge de la distanţă, dar frunzele de ceai în vaselina de pe obraji nu ajută mult în momentele intime.
Marele pas este, bineînţeles, „operaţia”. ORS pentru femei este destul de drastică şi e cam aşa:
Întâi îi îndepărtează sânii. Totuşi, se păstrează sfârcurile. Apoi se îndepărtează uterul, ovarele şi trompele uterine. Apoi apare problema penisului. Asta chiar că-i dificil. Este un organ atât de complex încât e greu să faci unul care să funcţioneze. Majoritatea penisurilor pentru operaţii plastice sunt tuburi de piele şi ţesut şi sunt mai mult decorative. Femeile trassexuale folosesc adesea un falus ataşat unui ham pentru a face sex cu noile lor partenere.
Una peste alta, travestiţii şi transsexualii sunt într-o situaţie dificilă, şi pentru majoritatea nu există un final fericit. Dac există o parafilie/perversiune ceva mai blândă.
Care?
Pluşofilia. Este ataşamentul sexual fascinant şi totuşi amar faţă de animalele de pluş. Există câţiva oameni – bărbaţi şi femei – care sunt excitaţi sexual de urşi, iepuraşi şi maimuţe împăiate. S-ar putea să iubiţi aceste animăluţe drăguţe, dar ei le iubesc literal.
Cum adică „le iubesc” literal?
Cum adică "le iubesc" literal?
Chiar fac sex cu aceste animale. Bineînţeles, nu este chiar atât de ciudat când ne gândim că multe fetiţe au prima experienţă de masturbare punându-şi ursuleţul între picioare şi frecându-l de clitoris. În primii ani ai copilăriei, aproape toţi se ataşează emoţional de animalul de pluş cu care dorm în fiecare noapte. Dacă rămân „blocaţi” în acea etapă de dezvoltare emoţională – şi la asta se reduc „perversiunile” – idila lor cu „animăluţul” preferat este la fel de aprinsă ca atunci – sau mai aprinsă.
Iată ce spune Arnold. Este director de asigurări şi vicepreşedintele unei mari agenţii. Are 46 de ani, necăsătorit.
„Iepuroaica mea, Ginnie, este cel mai bun prieten al mei. E atât de caldă şi pufoasă. Ador să-i simt blana pe pielea goală. Nu mă respinge niciodată. Şi când am o zi grea la birou, e acolo ca să mă consoleze şi ca să mă facă să-mi uit toate problemele. E fericire pură – dragoste perfectă”.
Şi tipii ăştia chiar fac sex cu animalele lor de pluş?
Nu este sexul obişnuit, dar fac ceva. Le îmbrăţişează, le sărută, îşi freacă penisul sau clitorisul de ele şi le ţin strâns. Uneori fac mai mult.
Arnold continuă:
„Sigur, fac sex cu Ginnie. Interiorul ei este din cauciuc spongios şi i-am făcut o găurică acolo unde trebuie. Stă pe patru labe şi o face „ca iepurii”.
Se opreşte o clipă.
„Ştiu ce o să mă întrebaţi şi răspunsul este: bineînţeles că am grijă de ea. Întotdeauna folosesc prezervativ!”
Dar nu toată „dragostea cu animăluţe” se reduce la masturbare. Unii merg mult mai departe.
Martha are 39 de ani şi e profesoară de gastronomie. O face astfel:
„Doctore , e chiar minunat. E ca şi când aş fi iar fetiţă şi totuşi este sexy şi excitant. Milton, soţul meu, e şi el de acord, slavă Domului. În weekenduri se îmbracă în costumul său de blană – ştiţi, un costum care-l face să arate ca un ursuleţ mare. Apoi numele lui devine Bigfoot. Mă dezbrac şi luăm o gorilă mare albă din pliş – are aproape 90 cm şi blană lungă. Îl cheamă To-To.”
Martha făcut o pauză absentă.
„Îmi scor toate hainele şi îl punem pe To-To pe spate. Apoi mă întind pe el şi mă înconjoară într-un fel cu braţele. Apoi Milton, adică Bogfoot, mi-o dă pe la spate. Ştiţi, facem sex. Este atât de bine cu blana aia pufoasă în faţa şi în spatele meu!
Apoi, exact când încep să am orgasm, Milton trage de o sfoară şi To-To mă îmbrăţişează strâns, strâns, strâns.! E minunat!”
Şi atunci dragostea pentru animăluţe e inofensivă?
Păi, nimeni nu e biciuit de un animal de pluş. Dar sunt două probleme. Este substituţia – în majoritatea cazurilor – fiinţei umane cu un animal împăiat. Asta nu e relaţia ideală. Şi mai e o problemă.
În magazine, supermarketuri şi parcuri de distracţii din toată lumea sunt oameni îmbrăcaţi în costume de blană reprezentând animale sau produse. Sunt foarte atrăgători pentru copii, care îi tot ating şi sunt atinşi de ei. Majoritatea sunt probabil bărbaţi şi femei normale, care-şi câştigă existenţa. Dar unul la un milion s-ar putea să nu fie. E bine să fii foarte atent la copiii tăi când îi iei într-un loc cu personaje costumate.
Cum pot fi cel mai bine tratate perversiunile sexuale?
Depinde. Cele periculoase – molestarea copiilor, violul, crima şi perversiunile vigilente şi distructive – trebuie să fie stopate. Perversiunile infantile precum voyeurismul, colecţionarea lenjeriei de damă, fetişizarea pantofilor sau altele asemenea ţin de educaţie. Dacă parafiliacii înţeleg că sexul adult poate fi mult mai distractiv decât cel copilăresc, sunt pe cale de a se maturiza. Adevăratul scop este ca fratele prostănac de pe plajă să se deştepte şi să realizeze că fata arată mai bine goală decât într-un costum de baie.
Vă urăm o săptămână fără crize. Orice asemănare cu realitatea poate fi adevărată!
Reclamaţii ulterioare nu se primesc!
Dr. Sorin Nichita
sonichita2000@yahoo.com