Rhonda povesteşte cum a început ea:
„Mai întâi, să nu credeţi că îmi găsesc scuze. Ştiu ce fac şi îmi place - în fond, aş putea renunţa oricând. Am început să fac sex la 14 ani. În oraşul prăpădit în care am crescut nu aveam altceva de făcut. Până la 17 ani o făcusem cu toţi nenorociţii din ţinut. Atunci nu eram prostituată – adică îi lăsam să mă invite la cină şi toate celelalte, dar o făceam pe degeaba. M-am măritat la 18 ani şi ne-am mutat la oraş – Doamne ce ticălos era! După şase luni l-am părăsit şi mi-am luat o slujbă într-un bar.
Nu prea aveam mare lucru de făcut, aşa că am început din nou să o fac cu toţi. La bat lucrau două prostituate şi m-am împrietenit cu ele. Într-o zi, mi-au spus: Isuse, de ce o faci pe degeaba? Vrei să ne scoţi din afacere?
După închiderea în seara aceea am ieşit să bem ceva şi mi-au spus cum e. Am încercat de câteva ori cu tipi trimişi de ele şi n-a fost aşa de rău. Adică, eram plătită pentru ceea ce înainte făceam degeaba, tipii obţineau şi ei ce voiau, aşa c ă toată lumea era fericită”.
Din păcate, Rhonda a uitat ceva: în prostituție, nimeni nu e fericit. Aproape orice bărbat care fac sex pe bani cu o prostituată ar schimba asta imediat pentru sex adevărat cu o femeie iubitoare. Și aproape orice prostituată ar prefera să aibă o casă fericită cu un soț și cu copii care o iubesc din suflet, în loc să absoarbă sperma a mii de străini an după an, an după an.
Dar nu toate prostituatele sunt la fel. Așa cum există o diferență între bețivul care scârțâie scripca la colț de stradă și violonistul instrumentist eminent, la fel există o diferență între prostituata de la baza listei sexului plătit și cea din vârf.
Prostituatele situate cel mai jos sunt ”târfele de stradă”.
Ce e o ”târfă de stradă”?
De obicei o prostituată îmbătrânită, alcoolică sau drogată. Multe din ele sunt retarde și schizofrenice. Au decăzut atât de mult încât sunt dispuse să-şi vândă vaginul pe preţul unei băuturi sau al unei doze de drog. Acestea sunt cele care cad cel mai des în mâinile poliţiei. Aceste femei tinere – sau nu atât de tinere – sunt adevărate victime şi merită mai degrabă reabilitarea decât persecuţia.
Pe următoarea treaptă se află o „call girl”.
Ce este o „call girl”?
Este o prostituată care-şi face majoritatea aranjamentelor cu clienţii prin telefon. Poate lucra independent sau la o „agenţie” care îi fixează întâlnirile. Daphene este „independentă” – iată cum lucrează:
Are 26 de ani şi operează în sudul Californiei, este în „rachetă” cam de 6 ani. Stând la cafenea, pare o actriţă tânără sau un manechin – de fapt a lucrat în ambele meserii. Înaltă, suplă, cu păr blond şi lung, cu ochii albaştri, arată a o adolescentă bine pusă la punct.
„Păi doctore, meseria mea nu e chiar ideală. Bineînţeles, e mult mai bine decât să te plimbi pe la agenţii de distribuţie. Trebuia să o fac tot timpul cu toţi ca să obţin un rol în filme. Amuzant este că tot o mai fac, cu aceiaşi nenorociţi de la studiouri, dar acum ei plătesc pentru asta. Oricum, mă scol pe la prânz şi la două după-amiaza sunt gata pentru primul client. Atunci încep să vină băieţii de la <clubul de mic dejun>”.
Vă urăm o săptămână fără crize. Orice asemănare cu realitatea poate fi adevărată!
Reclamaţii ulterioare nu se primesc!
Dr. Sorin Nichita
sonichita2000@yahoo.com