Doamnelor şi domnilor stimaţi tovarăşi oameni buni de la oraşe şi sate, Rosenman şi Friedman au conturat aşa numitul comportament de tip A şi B care nu este o altă categorisire a structurii de personalitate ci se referă doar la stilul de răspuns al unui subiect în încercarea de confruntare a diferitelor situaţii de viaţă.
Studiile de amploare, ca de exemplu cel de la Framingham au tras concluzia că tipul A de comportament are o mare valoare în determinarea cardiopatiei ischemice, uneori de aceeaşi anvergură ca toţi ceilalţi factori de risc luaţi la un loc.
Persoanele având tip A de comportament sunt ambiţioase, lucrează şi mănâncă repede fiind mereu în deficit de timp, îşi verifică insistent activitatea după ceas, agreează competiţia, caută să domine pe cei din jur, manifestă o anumită agresivitate faţă de concurenţii săi, au simţul răspunderii, sunt preocupaţi de răzbunarea nedreptăţii, urmăresc constant succesul economic iar îndârjirea şi comportamentul impulsiv îi împinge să realizeze tot mai mult, de care se bucură tot mai puţin. Grupând toate acestea observăm două categorii de însuşirii: starea de ostilitate şi sentimentul urgenţei, prima fiind implicată în mod cert ca factor de risc cardiovascular.
Examinatorul găseşte la aceste persoane un tonus muscular mărit care determină lipsă de relaxare în atitudini, mişcări bruşte ale capului, strângerea pumnului în timpul argumentaţiei, vorbirea expresivă şi o mimică aparte. Subiecţii au pulsul şi tensiunea arterială cu oscilaţii mai mari iar respiraţia este de tip costal superior.
Persoanele cu tip B comportamental nu sunt preocupate excesiv de realizări profesionale sau sociale, nu se află nicicând în pană de timp, sunt relaxaţi, temperaţi, au vorbirea înceată şi bine modulată.
Ulterior s-a definit şi tipul X, denumit şi AB, pentru subiecţii care nu pot fi categorisiţi nici în tipul A şi nici în tipul B.
După părerea autorilor tipul de comportament este determinat genetic dar se poate ca tipul A să fie şi câştigat, de exemplu prin educaţie sau exigenţei profesionale, la militari şi contabili. Viaţa modernă, trepidantă, în care trebuie să faci tot mai mult într-un timp tot mai scurt, unde trebuie să iei cu rapiditate decizii, poate favoriza trecerea la tipul A de comportament.
Tipul de comportament se precizează cu ajutorul unor teste. Jenkins a alcătuit un chestionar(Jenkins Activity Survey) constând din 52 întrebări. În afara faptului că este destul de laborios, chestionarul nu se adaptează bine stilului de viaţă de la noi. Testul Bortner pare mai adecvat, motiv pentru care a fost utilizat în unele cercetări din ţara noastră.
Sindromul X metabolic
În 1988 Reaven a descris sindromul X care constă în asocierea la acelaşi bolnav a următoarelor elemente: insulinorezistenţă- hiperinsulinism, scăderea toleranţei la glucoză sau diabet zaharat insulinodependent, hipertriliceridemie, scăderea HDL-colesterolului şi hipertensiuni arteriale. În 1992 Zimmet şi Serjeantson au adăugat la acestea obezitatea abdominală, hiperruricemia, sedentarismul şi îmbătrânirea sub denumirea de sindrom X plus. În 1994 Reaven a adăugat încă trei caractere. Creşterea activităţii inhibitorului activatorului plasminogenului 1 (PAI-1), prezenţa LDL de dimensiuni mici dar dense şi accentuarea lipidemiei postprandiale. Pentru a nu se crea confuzi cu sindromul X prin care cardiologii înţeleg angina microvasculară, se foloseşte termenul de sindrom X metabolic care este sinonim cu sindromul insulinorezistentei, sindromul metabolic şi sindromul metabolic cardiovascular.
Sindromul X metabolic se asociază frecvent cu cardiopatia ischemică, motiv pentru care trebuie înscris printre factorii de risc. Insulinorezistenţa şi hiperinsulinismul sunt elemente centrale care pot fi determinate fie genetic, fie câştigate prin alimentaţie hipercalorică, sedentarism, consum exagerat de alcool, fumat şi stres psihosocial.
Vă urăm o săptămână fără crize. Orice asemănare cu realitatea poate fi adevărate. Reclamaţii ulterioare nu se primesc.
Dr. Sorin Nichita
Email: sonichita2000@yahoo.com