Doamnelor şi domnilor, stimaţi tovarăşi, oameni buni de la oraşe şi sate, disfuncţia endotelială şi ateroscleroza incipientă favorizează scăderea elasticităţii arteriale; de aceea, creşterea rigidităţii arteriale este considerată în prezent un marker de ateroscleroză subclinică.
Rigiditatea sau reducerea compilaţiei arterelor mari modifică timpul reflectare a undei arteriale. Ejecţia ventriculară generează o undă a pulsului primar, care se îndepărtează de inimă cu aşa – numită viteză a undei pulsului. Aceasta este reflectată la nivelul arborelui arterial, generând o undă retrogradă, direcţionată către inimă. La pacienţii cu factori de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială sau diabetul zaharat, viteza undei pulsului este crescută de la 5 la cca 20m/s, ducând la întoarcere precoce a undei retrograde din periferie către aortă.
Astfel, aceasta ajunge la aortă în timpul ejecţiei ventriculului stâng, adăugând un surplus de presiune şi crescând presiunea arterială sistolică centrală, cu scăderea presiunii arteriale diastolice şi, în consecinţă şi a perfuziei coronariene.
Consecinţele sunt reprezentate de creşterea postsarcinii ventriculului stâng şi a consumului miocardic de oxigen, împreună cu scăderea fluxului de sânge coronarian la nivelul subendocardic în timpul diastolei. Aceste mecanisme sunt incriminate în apariţia disfuncţiei subendocardice a ventriculului stâng.
Î
n plus, recent s-a arătat că rigiditatea arterelor mari reprezintă un predictor independent al mortalităţii de orice cauză şi de cauză cardiovasculară la pacienţi hipertensivi. Viteza undei pulsului se măsoară în mod uzual ca: raportul între distanţa între două puncte de pe traiectul undei pulsului şi timpul de parcurgere a acestei distanţe. Valorile obişnuite variază de la 5 m/s la 20m/s. Recent, noi programe informatice sunt disponibile pentru măsurarea într-un singur punct a vitezei undei pulsului la nivelul arterei, carotide. Totuşi, acest software este încă în curs de validare şi necesită mai multe dovezi pentru implementarea în practica clinică. Conform ghidurilor actuale, măsurarea rigidităţii arteriale ar putea îmbunătăţi aprecierea riscului cardiovascular global.
Grosimea intimă - medie
Grosimea intima-medie la nivelul arterelor carotide este un marker de arteroscleroză subclinică. Se măsoară cu transductorul de ultrasunete cu frecvenţă înaltă pentru ambele artere carotide. O îngroşare a IMT carotidian cu 0,2 mm s-a asociat cu o creştere de 33% a riscului relativ de infarct miocardic şi de 28% pentru accidentul vascular cerebral. Mai mult, un studiu recent a arătat că valoarea IMT creşte odată cu avansarea bolii coronariene, pacienţii cu IMT mediu peste 1,15 mm având o probabilitate de 94% de boală coronariană. IMT este asociată şi cu riscul de accident vascular cerebral.
Măsurarea IMT ar putea îmbunătăţi aprecierea riscului cardiovascular global. S-a demonstrat recent că scorul de risc Framingham a crescut în concordanţa cu creşterea IMT. IMT-ul carotidian poate fi utilizat şi ca un marker surogat cu rolul monitorizării efectelor unor medicamente, cum ar fi statinele sau blocantelor canalelor de calciu, pe regresia procesului de arteroscleroză.
Vă urăm o săptămână fără crize Orice asemănare cu realitatea poate fi adevărată. Reclamaţii ulterioare nu se primesc.
Dr. Sorin Nichita
Email: sonichita2000@yahoo.com