Doamnelor şi domnilor stimaţi tovarăşi oameni buni de la oraşe şi sate, incontinenţa urinară apare frecvent la reprezentantele sexului feminin, iar prevalenţa ei creşte odată cu înaintarea în vârstă, variind între 10 şi 50%. Cu toate acestea, doar mai puţin de jumătate dintre persoanele afectate se adresează medicului generalist.
Apariţia incontinenţei urinare se constată, de regulă, la femeile multipare, dar este favorizată de diverşi factori de risc ce includ sarcina, naşterea naturală, vârsta, obezitatea şi (IMC>30) şi statusul post menopauză. Naşterea prelungită şi folosirea instrumentelor cresc probabilitatea instalării ulterioare a respectivei probleme de sănătate. Sunt frecvente cazurile în care inconştienţa este asociată cu prolapsul, a cărui rezolvare impune intervenţie chirurgicală specifică.
Simptomatologia include pierderea urinei în timpul activităţilor care cresc presiunea intra-abdominală, precum râsul, tusea, strănutul; în cazurile severe, ea poate fi generată de ortostatism sau de mers.
Ce trebuie făcut?
Examen clinic
Măsuraţi înălţimea şi greutatea şi calculaţi indicele de masă corporală.
Examinaţi abdomenul şi pelvisul, pentru a exclude formaţiunile tumorale şi retenţia cronică de urină cu supraplin.
Examinaţi membrele inferioare şi zona perianală, pentru a înlătura deficitele neurologice focale.
Examinaţi vaginul, pentru a depista atât indicele existenţei unui prolaps uterin ori al structurilor pelviene cât şi semne de atrofie.
Investigaţii
Efectuaţi un sumar rapid de urină şi solicitaţi un examen microscopic al urinei, precum şi o urocultură, dacă este necesar. Persoanele asimptomatice, cu sumar de urină nepatologic, au o probabilitate foarte scăzută de a avea o infecţie urinară. Dacă analiza urinei relevă hematurie microscopică persistentă, trimiteţi pacienta la urolog, în vederea unei eventuale evaluări prin citoscopie şi prin imagistică.
Management
Schimbarea stilului de viaţă este prima linie de tratament. În cazul persoanelor supraponderale şi obeze, încurajaţi scăderea în greutate şi oferiţi-le sprijinul necesar. Sugeraţi renunţarea la fumat şi atenţie la cantitatea de lichide consumate zilnic.
Următoarea linie de tratament constă în antrenarea musculaturii peretelui pelvian şi educarea vezicii urinare, ideal fiind ca acestea să fie iniţiate sub supravegherea unui fizioterapeut specializat. Este bine ca exerciţiile să fie efectuate timp de 3 luni şi să fie continuate dacă s-au dovedit utile.
În cazul femeilor care prezintă atrofie vaginală, aplicarea topică de estrogen ar putea ameliora disconfortul şi uscăciunea vaginală în timpul actului sexual, deşi nu există dovezi care să susţină capacitatea acestei intervenţii de a trata pierderea de urină declanşată de stres.
Nici tratamentul de substituţie hormonală, nici terapiile complementare, stimularea transcutană electrică a nervului sau inserarea de conuri vaginale în prezenţa unei contracţii adecvate a peretelui pelvian nu au adus vreun beneficiu în incontinenţa urinară de stres.
Vă urăm o săptămână fără crize. Orice asemănare cu realitatea poate fi adevărată. Reclamaţii ulterioare nu se primesc.
Dr. Sorin Nichita
Email: sonichita2000@yahoo.com