Doamnelor şi domnilor stimaţi tovarăşi oameni buni de la oraşe şi sate, hipertensiunea arterială esenţială are factori de risc asemănători cardiopatiei ischemice şi constituie de altfel ea însăşi un factor de risc pentru cardiopatia ischemică.
Hipertensiunea arterială esenţială este definită ca o creştere progresivă a tensiunii arteriale, fără o cauză cunoscută, care induce modificări vasculare generale dar în special la nivelul cordului, creierului şi rinichilor.
Stabilirea limitelor normale ale tensiunii arteriale este arbitrată. Valoarea presiunii arteriale este condiţionată în primul rând de produsul dintre debitul cardiac şi rezistenţa vasculară periferică. Ea oscilează mult în funcţie de momentul măsurării în cursul unei zile şi în funcţie de sex, vârstă, constituţie, circumferinţa braţului, condiţii socio-economice, particularităţi etnice, mediul geografic, compoziţia solului şi a apei potabile, etc.
Valoarea limită între normal şi hipertensiune arterială trebuie considerată în acel punct de la care creşte în mod semnificativ riscul îmbolnăvirii cardiovasculare.
Hipertensiunea arterială esenţială este una din cele mai răspândite boli cardiovasculare, în creştere, parţial şi datorită schimbării nivelului de la care se consideră crescută presiunea arterială. Ea apare de obicei după vârsta de 30 de ani, frecvenţa creşte cu vârsta, peste 60 de ani fiind mai frecventă la femei, iar media tensiunii arteriale este mai mare în mediul urban. Prevalenţa hipertensiunii arteriale scade cu cât venitul familiei creşte şi cu cât nivelul educaţional este mai ridicat. Prevalenţa hipertensiunii arteriale esenţiale este dependentă de limitele acceptate ca normale, ea afectează 15-20% din populaţia adultă şi vârstnică. Hipertensiunea arterială esenţială este corelată cu consumul excesiv de sare şi alcool, tabagismul, stresul psihosocial, tipul A de comportament, obezitatea, diabetul zaharat, hiperlipidemia, ereditatea, sexul şi vârsta.
Arteriopatiile obliterante periferice.
Arteriopatia obliterantă periferică este o afecţiune cronică progresivă a pereţilor arterelor mari şi mijlocii având ca substrat placa ateromatoasă constituită din depuneri lipidice şi îngroşarea fibroasă a stratului subendotelian.
Frecvenţa arteriopatiilor obliterante periferice este de 1-2%, aprecierea fiind făcută clinic. Ele apar în general după 40 de ani. Până la 45- 50 ani este de 6-9 ori mai frecventă la bărbaţi faţă de femei dar după 60 ani inegalitatea se atenuează.
Arteriopatiile obliterante periferice sunt cele mai frecvente (90%) dintre arteriopatiile periferice. Importanţa lor este mică sub aspectul mortalităţii (0,3%).
Cercetarea epidemiologică urmăreşte: tipul constituţional (biotipul android este mai expus), prezenţa hipertensiunii arteriale, a obezităţii, alimentaţia neadaptată caloric şi nutritiv, fumatul profesiunea, factorul ereditar, factorul social şi condiţiile geoclimatice.
Vă urăm o săptămână fără crize. Orice asemănare cu realitatea poate fi adevărată. Reclamaţii ulterioare nu se primesc.
Dr. Sorin Nichita
Email: sonichita2000@yahoo.com