La fel ca spiritul, conştiinţa de sine nu este palpabilă şi nu a fost găsit niciun centru nervos sau organ care să gestioneze exclusiv această experienţă.
În toată literatura de specialitate, atât din domeniul psihologiei cât şi al medicinii se utilizează în mod frecvent termenul de conştiinţă nu cel de conştienţă , generând astfel confuzii între sensurile termenului.
Conştiinţa – este utilizat pentru a face referiri generale la fenomenul de conştientizare, în expresii de genul conştiinţa de sine, tulburări de cunoştinţă, cunoştinţă oneroidă etc.
Conştienţa - este utilizat pentru a evidenţia în mod specific experienţa de a fi conştient. Într-un fel conştienţa este mai aproape ca semnificaţie de un alt termen , mai rar utilizat – luciditate.
A fi conştient = a avea acces la informaţie (eul are acces la …….)
Accesul nu înseamnă obligatoriu a înţelege (adică procesarea complexă a informaţiei, prin mecanismele cognitive, şi furnizarea unui rezultat către eu.) Ca principiu de bază, în baza nivelului actual de cunoaştere ştiinţifică) postulăm că Eul este principiul cunoscător (similar Sine, Spirit, Suflet, Atman etc.)
Nivelul de conştientizare curent este cel care se manifestă după 1-2 ore după ce ne trezim dimineaţa, în condiţii obişnuite de viaţă şi fără a practica nici o tehnică de modificare a conştienţei (inclusiv fără a bea cafea sau alte alimente, fără stimulatori externi - TV, radio, muzică, întâlniri cu alţi oameni etc.)
Persoanele cu venituri mari sunt la fel de conştiente ca şi persoanele cu venituri mici.
Nivelul de conştientizare se poate schimba, dar are nevoie de timp şi de impulsuri energetice puternice ca să destabilizeze vechiul echilibru psihic şi să instaleze un nou nivel de conştientizare.
Cele 6 dimensiuni ale experienţei conştiente sunt: Conştientizarea Fizică, Conştientizarea Emoţională, Conştientizarea Mentală & Cognitivă, Conştientizarea Spirituală , Conştientizarea Socială - Raţională, AutoConştientizarea (Conştientizarea propriul Eu).
Aceste 6 dimensiuni au devenit Factorii principali ai Scalei de Evaluare a Conştientizării.
Conştientizarea corectă se refer la abilitatea de a fi conştient de corpul de fizic şi de elementele concrete ale mediului înconjurător.
Conştientizarea emoţională se referă la abilitatea de a fi conştient/ă de emoţii şi sentimente şi, în general de orice trăire emoţională.
Conştientizarea mentală (cognitivă) se referă la abilitatea de a fi conştient/ă de propriile idei şi gânduri, de fluxul mental în general. Conştientizarea spirituală se referă la abilitatea de a fi conştient/ă de faptul că omul este doar o parte a
Universului, precum şi la abilitatea de a conştientiza conexiunile multiple cu viaţa care ne înconjoară.
Conştientizarea socială / raţională se referă la abilitatea de a conştientiza relaţiile şi conexiunile cu persoanele din jur.
Auto-conştientizarea se referă la abilitatea de a conştientiza propria persoană, propriul Eu.
Dintre toate dimensiunile, se pare că suntem cel mai conştienţi de corpul fizic şi de emoţiile noastre. Situaţie relativ cunoscută empiric prin faptul că suntem un popor latin.
Nu există diferenţe semnificative între cele două sexe sub aspectul conştientizării, dar se pare că femeile, deşi sunt mai emoţionale, sunt la fel de conştiente de emoţiile lor că şi bărbaţii.
Greutatea mai mare este corelată cu creşterea Conştientizării spirituale.
Se observă că un număr relativ mic de persoane devin conştiente de emoţii doar dacă acestea devin foarte intense, ceea ce poate contribui la explicaţia variaţiei scăzute dintre Conştientizarea Globală şi cea Emoţională.
La persoanele cu o înălţime mai mare, creşte Conştientizarea Emoţională şi foarte puţin cea Raţională.
Se poate considera că există o uşoară tendinţă de creştere a conştientizării odată cu înaintarea în vârstă.
Conştientizarea nu se relaţionează semnificativ cu practicarea unor tehnici spirituale.
Există totuşi o tendinţă de corelaţie inversă, care e cumva paradoxală. Cu alte cuvinte practicarea tehnicilor religioase este posibil să ducă la scăderea gradului de conştientizare, adică exact opusul dorit.
O explicaţie socială şi istorică există totuşi. Să nu uităm că religia a fost de multe ori denumită ca somnul raţiunii cu referire la religia practicată în masă. Totuşi cercetările internaţionale derulate asupra unor comunităţi religioase de genul mănăstirilor arată că efectele pe termen lung ale practicilor religioase sunt cele scontate, adică o creştere a conştientizării.
Vorbim acum destul de lejer de inteligenţă emoţională, dar să nu uităm că au trecut doar 15 ani de când conceptul a fost dezvoltat de Golemaan.
Vă urăm o săptămână fără crize Orice asemănare cu realitatea poate fi adevărate. Reclamaţii ulterioare nu se primesc.
Dr. Sorin Nichita
Email: sonichita2000@yahoo.com