Sâmbăta, 10 iulie, am hotărât să mergem prin munții Țării Oașului. Știam că avem ce vedea, mai ales că zona pe care ne-am ales-o pentru fotoreportaj, este mult mediatizată. Zona turistică Luna Șes, este situată la 8 km de orașul Negrești Oaș, fiind localizată în pitoreasca Țară a Oașului, pe cursul superior al pârâului Talna Mare, într-o zonă tradițional folosită pentru agrement și turism montan.
Ne echipăm corespunzător, ne înarmăm cu aparatul foto și plecăm. Ajungem în Negrești Oaş, știam că trebuie să virăm la dreapta pe un drum, dar ratăm străduța. Ne întoarcem, intrând de data asta pe strada de dinaintea stației Petrom. Nu facem reclamă, doar vă informăm pentru a nu rata și dumneavoastră. Încă nu e pus niciun indicator spre Luna Șes şi credem că despre frumuseţea acestei zone ştiu doar localnicii.
După câțiva km, întâlnim un mare panou prin care se aduce la cunoștința trecătorilor, proiectul „Dezvoltarea zonei turistice Luna Şes”. Imediat dăm de o carieră de piatră, cu multe utilaje și excavatoare pe marginea drumului.
.jpg)
Drumul este de piatră, motiv pentru care înaintăm încet cu mașina. Dar acest lucru nu ne deranja. Zona este splendidă, drumul de acces fiind pe lângă pârul Talna, trecând uneori când pe un mal, când pe celălalt al cursului. Sunt pe puțin 9 podețe ce trec pârâul. Drumul duce spre interiorul Munților Gutâi, munți de origine vulcanică. După ce trecem de partea deluroasă, ne adâncim în munte. Întâlnim mulți drumeți, ieșiți la iarba verbe, chiar și pescari pe malurile Talnei.
%20(Medium).jpg)
Ajungem la o biserică. Ne hotărâm să oprim, și să urcăm pe drumul de piatră ce ducea către ea. Este o bisericuță mică, de lemn, pe o colină. De sus, de pe colină, se vedea vârful Pietrosul, cu partea defrișată pentru viitoarea pârtie. Nu știam unde să ne uităm. Aveam o priveliște fantastică. Eram înconjurați de pădure, de luminișuri pierdute undeva pe o creastă, de poieni năpădite de ferigă.
%20(Medium).jpg)
%20(Medium).jpg)
%20(Medium).jpg)
La bisericuță nu era nimeni, dar suntem întâmpinați de o turmă de porci. Curioși din fire, au venit la noi, în speranța că le dăm ceva de mâncare. N-am avut ce, dar totuși, ne-au lăsat să le facem câteva poze. Purceii se pierd în pădure, iar noi coborâm de pe colină și poposim puțin pe marginea pârâului. Un foc fumega încetișor, parcă nevrând să deranjeze. Pentru noi în schimb, era un semn că au fost turiști în zonă.
%20(Medium).jpg)
%20(Medium).jpg)
Aici am greșit drumul către pârtie. Noi ne continuăm traseul prin pădure, dar de fapt, pentru a ajunge la baza pârtiei Luna Șes, trebuia să continuăm drumul pe colina de lângă bisericuță.
Nu ne pare rău, traseul nostru mergea pe malul pârâului. Sunt pe puțin șase trasee montane, ideale pentru drumeții ușoare pe munte. Traseele sunt marcate, așadar uşoare de urmat. Noi nu știam unde ajungem, nu știam că am ratat drumul către pârtie.
%20(Medium).jpg)
%20(Medium).jpg)
Până la urmă, ne lăsăm mașina pe marginea drumului și pornim încet pe jos. E o vorbă, muntele se simte la picior și nu din mașină. Urmăm traseul inscripționat cu triunghi roșu cu margini albe. Mergem pe marginea apei, și ajungem într-o poiană largă. Imortalizăm copacii solitari și uscați din mijlocul poienii. Ferigile se mișcau în adierea ușoară a vântului. Era cald, dar nu înăbușitor. Soarele ne mângâia din mijlocul cerului azuriu, iar norii albi, unii pufoși, alții mai răsfirați erau doar răzleți.
%20(Medium).jpg)
%20(Medium).jpg)
Trecem de poiană și ne adâncim mai mult în pădure. Pe drumul pietruit curge încetișor un izvor. Cu cât înaintam mai mult, cu atât lăsăm pârâul Talna mai jos. Marginile aleii pietruite sunt bogate în zmeură și fragi. În drumul nostru dăm de o cărare ce coboară spre pârâu. Coborâm ușor către apă, pământul este umed din cauza ploilor. Poposim pe bolovanii de la marginea apei. Revenirea la traseu a fost mai anevoioasă, datorită malului abrupt, fiind nevoiți să ne cățărăm pe buștenii uscați și căzuți la pământ.
%20(Medium).jpg)
%20(Medium).jpg)
Într-un final, urcăm mai sus pe munte, și în fața noastră se întinde o vale (pășune montană, poiană). Priveliștea este unică. Priveam în zare, munții împăduriți cu creste golașe. Soarele acoperit de norii răsfirați își arunca razele spre noi, cerul fiind de un albastru de poveste. Era liniște, vuietul apei nu se mai auzea. Eram doar noi și ciripitul de păsări.
%20(Medium).jpg)
Prin urmare vă recomandăm o ieşire de câteva ore în zona Luna Şes, chiar dacă se efectuează lucrări. Zona este ideală pentru o plimbare de sâmbătă sau duminică după-amiază, mai ales când căldura în oraş este foarte mare, fiind comparabilă cu zonele turistice din Maramureş.
%20(Medium).jpg)
Amintim că proiectul Luna Şes a început 2005, printr-un proiect PHARE, dar acesta a fost sistat în 2007 din cauza unor neînţelegeri cu firma greacă Efklidis, care a câştigat licitaţia.
După oprirea proiectului european, autorităţile locale nu au abandonat ideea iar Consiliul Judeţean şi Consiliul Local Negreşti Oaş au investit bani serios şi au făcut lobby pe lângă Guvern. Astăzi, proiectul este inclus în Programul naţional de dezvoltare a turismului ”Schi în România” şi, deşi nu mai pare credibil după atâta timp, sunt şanse reale să fie dus până la capăt. Chiar dacă întârzierea este de câţiva ani.
Din lucrările prevăzute, în prezent sunt achiziţionate componentele telescaunului şi este în curs de execuţie contractul de lucrări de modernizare a drumului de acces la pârtie, a canalizării şi a aducţiunii de apă.
Pentru finalizarea investiţiei mai este nevoie de 25 milioane de lei, din care 7,5 milioane ar fi necesari în acest an pentru alimentarea cu energie electrică, montarea telescaunului, amenajarea pârtiei şi montarea instalaţiei pentru zăpadă artificială. Restul investiţiilor urmează să fie finalizate până la finalul verii viitoare, urmând, cel puţin teoretic, deschiderea oficială a pârtiei.
Zona Luna Şes este printre cele mai frumoase din judeţ şi credem că dacă proiectul pârtiei de schi va reuşi, aceasta va deveni zona 0 a turismului sătmărean.
%20(Medium).jpg)
%20(Medium).jpg)