Moartea unui cronicar nu-i doar o simplă trecere. El duce cu sine dincolo, lumi întregi, destine, întâmplări.
Iosif Ţiproc a fost, în vremurile acestea când cumpăna şi echilibrul par vorbe în vânt, un om al cetăţii pe care a slujit-o cu cinste şi pasiune.
Spuneam deseori că noi, cei pe care-i încânta cu paginile sale, nu vom apuca să-i mulţumim niciodată pentru uriaşul efort pe care l-a făcut pentru a publica în doar patru ani şase cărţi minunate şi pe deasupra să scrie necontenit la ziar, să ia pulsul realităţii, să alerge pe toţi coclaurii, ştiind bine că este bolnav.
Dar pasiunea aceasta arzătoare a fost mai presus de fragilitatea trupului său de sânge şi carne.
Pe coperta a IV a a ultimei sale cărţi se află o fotografie premonitorie: întors dinspre lume îl vedem pe Cronicar doar din spate, mergând pe un drum care se decolorează pe margini.
E drumul spre asprele seninătăţi, acolo unde Ioşca îşi va scrie de acum, reportajele şi cărţile.
În ultimul timp era fericit de-a dreptul pentru că fusese declarat cetăţean de onoare al oraşului Livada, de care aparţine şi sătucul său natal, Dumbrava Mică, acolo unde Ţiproc îşi construia o casă ca să se retragă la bătrâneţe.
Dar socotelile Celui de Sus sunt altele iar vestea trecerii sale în eternitate ne-a înnegurat toate aşteptările.
Pe Ioşca nu l-au pierdut doar rudeniile şi prietenii, ci întreg Sătmarul. Cunoştea ca nimeni altul toate potecile ascunse, toate satele înecate în buza neantului. Avea o uriaşă înţelegere şi iubire faţă de semeni. Dar povara i-a fost mult prea grea şi inima lui fierbinte a încetat să mai bată. Şi drumul nostru prin lume va fi de acum mai cenuşiu şi mai posomorât.
În faţa umbrei sale, se închină acum toate cuvintele luminoase pe care le-a pus în foaie de-a lungul vieţii. Şi dacă am scris prefaţa tuturor cărţilor sale, iată am ajuns în nemilosul ceas în care scufund în suferinţă şi consternare, ultima filă dintr-o carte prea devreme închisă.
Ioşca, inima mea te va păstra în miezul ei cel mai luminos iar amintirea ta îmi va întări credinţa că munca ta întru iluminare nu a fost în zadar!
Oameni buni, a murit un mare ziarist, un mare cronicar, un mare om!
Dumnezeu să-l odihnească şi să-l aşeze în rândul drepţilor!