Stier Peter este noul director general al Instituţiei de spectacole „Teatrul de Nord” Satu Mare. Acesta şi-a început activitatea în teatru ca şi impresar al secţiei maghiare. În 2008 a devenit director administrativ, iar odată cu trecerea Teatrului de Nord în subordinea Consiliului Local, a fost numit director general interimar. Stier a acceptat să acorde un interviu PortalSM, răspunzând şi unor comentarii apărutela precedentele articole despre numirea sa.
R: Cum v-aţi început cariera în Teatrul de Nord?
S.P.: Într-adevăr aşa cum a apărut şi pe site după ce am absolvit facultatea la Cluj, m-am angajat la Teatrul de Nord ca impresar la secţia maghiară. Din 2002 până în 2008 am avut acest loc de muncă. După care am plecat de la Teatru şi m-am angajat ca director executiv la o firmă cu capital propriu din Ungaria. Sincer, nu prea mi-a plăcut la firma respectivă, deşi eu eram cel mai mare şef al filialei din România, câştigam şi mai mult ca acum. Dar mi-a plăcut atmosfera de la Teatru şi cred că pot să fac ceva pentru această instituţie, de aceea am decis să particip la concursul pentru postul de director administrativ în octombrie 2008.
În perioada respectivă am ajuns consilier judeţean, am mai stat la firmă câteva luni, iar din noiembrie 2008 am devenit prin concurs director administrativ. Mulţi dintre colegii de atunci m-au întrebat dacă se merită să fac acest pas?
R: Vă întreb şi eu dacă s-a meritat, sau regretaţi acum că aţi renunţat la acea funcţie?
S.P.: Financiar nu s-a meritat, dar eu vroiam, vreau şi acum să fac ceva pentru această instituţie, să o promovăm, să o modernizăm. Era mult mai uşor dacă rămâneam ca şi consilier judeţean, ca să nu mai vorbim de veniturile pe care le aveam la cealaltă firmă.
R: Ce presupunea munca de impresar?
S.P.: Asta înseamnă să promovezi spectacolele instituţiei, de fapt a trupei de la secţia maghiară, în cazul meu. Să promovezi spectacolele în aşa fel încât să ai spectatori mulţi în sală, să ai venituri.
Într-un fel, pe hârtie nu se poate demonstra, eu eram practic un fel de director adjunct la secţia maghiară, deoarece directorul artistic nu avea habar de financiar şi asta nu apare în acte.
R: Care au fost cele mai importante proiecte pe care le-aţi realizat ca şi director administrativ?
S.P.: Hai să încep cu începutul. Să prezint cum era organigrama instituţiei în 2008, este foarte important de ştiut iar cititorii să aibă nişte date clarificate.
Cei trei directori erau pe aceeaşi linie ierarhică. Primul lucru pe care l-am făcut când am venit în instituţie a fost să am o discuţie cu cei doi directori artistici, să avem o colaborare cât mai bună, având în vedere că am plecat din instituţie ca impresar şi m-am întors ca director.
Am făcut treburi bune, şi nu mă refer la ce am reușit eu să rezolv, dacă nu făceam împreună toţi trei, şi bineînţeles că fără contabila şefă nu reuşeam să facem mai nimic.
Schimbarea faţă de anii de dinaintea mea e că efectiv pe mine mă interesează ce se întâmplă cu clădirea, cum se promovează spectacolele şi aici este mult de lucru. Există o conlucrare foarte bună între cei trei directori. Ca şi director administrativ eu eram numit ordonator de credite.
Ulterior, acum, când Consiliul Local a preluat instituţia, doamna Lazarovici, şefa Compartimentului de relaţii cu personalul, şi-a dat seama, citind legea, că instituţiile de spectacole nu puteau funcţiona fără un director general. De fapt organigrama noastră era în ilegalitate.
În următorul pas se creează postul de director general, trebuie numit un interimar. În mod logic numeşti ca şi interimar, ordonatorul de credite.
R: Anumite comentarii negative au apărut la adresa dvs. pe PortalSM, inclusiv primarul Ilyes la sfârşitul unei conferinţe de presă a criticat managementul de la teatru, spunând că nici măcar o baie nu s-a făcut acolo.
S.P.: Nu ştiu dacă primarul a spus asta. Eu am mai discutat cu dl. primar după ce a apărut acel articol.
El spunea că a dat o idee, dar de fapt ştirea a fost maximalizată de portalul dvs. Nu intru în amănunte, nu am fost la conferinţa respectivă.
Într-un fel eu sunt de acord şi cu el şi cu cei care au făcut comentariile respective. Hai să vedem de când baia nu a mai fost refăcută. De când sunt în strânsă legătură cu teatrul, la acele grupuri sanitare nu s-a făcut nimic. Ceva, ceva s-a mişcat acolo, dar băile arată groaznic.
Poate din stagiunea viitoare nu de aici vom începe, de fapt cel mai probabil peste doi ani va trebui să ne mutăm. Ştim foarte bine că avem mari şanse să renovăm clădirea.
Merită să bagi sume importante în clădirea principală care va fi renovată? Atunci mai bine bag bani în modernizarea instituţiei. Am făcut birourile, am făcut sala de conferinţă, care era într-o stare groaznică. Ţineam conferinţă de presa în sala curcubeu, unde nu este lumină suficientă. Eram nevoiţi să îi ducem pe oaspeţi la Thalia. Acum nu ne mai facem de râs, avem o sală de conferinţe.
R: Unele voci spun că nu era prioritar realizarea sălii de conferinţe şi achiziţionarea scenei în defavoarea modernizării sălii Studio.
S.P.: Scena a fost cumpărată din bani alocaţi pentru festival, de la municipiul Satu Mare. Ei aveau dorinţa de a cumpăra şi o scenă ca să putem organiza spectacole în aer liber.
În sala de conferinţă era pe vremuri direcţiunea. Am decis împreună cu colegii mei să avem toate birourile în aceeaşi clădire, am mutat toate atelierele în curte, practic este o resistematizare pentru a uşura munca oamenilor.
Direcţiunea a rămas nefolosită, având în vedere că în stagiunea trecută am avut 20 de premiere, aveam nevoie de o sală în care să organizăm conferinţele de presă, dar şi pentru o lectură de text sau o repetiţie cu un număr redus de actori. Sala acum este multifuncţională.
Studioul este o investiţie mult mai mare decât să muţi birourile. Scena a costat în jur de 60.000 lei, banii sunt de la Primărie. E bine că avem această scenă pentru că vom avea spectacole în aer liber.
R: Ce spectacole v-au plăcut în ediţia din acest an al festivalul, precum şi din stagiunea trecută?
S.P.: Deşi sunt maghiar cel mai mult mi-a plăcut Herr Paul, a fost un spectacol minunat, nu întâmplător a primit premiu pentru scenografie. Cred că a fost cel mai bun festival din cele patru ediţii.
Au fost vreo 20 de premiere, am văzut fiecare spectacol atât la secţia maghiară, cât şi la secţia română. Nu o să răspund direct, pentru că nu vreau să supăr pe nimeni. Este o realizare că am reuşit să mergem la festivaluri cu multe spectacole iar acele spectacole, părerea mea, sunt bune. Să decidă publicul, care sunt cele mai bune. "Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă", "Ocean mare" şi mai puţin "Trei surori", cu aceste trei spectacole am reuşit să ieşim, aici meritul îl au şi directorii artistici.
R: La ce festivaluri sau turnee va participa anul acesta Teatrul de Nord ?
S.P.:Secţia maghiară va pleca la Arad şi Budapesta cu piesa "Trei surori" şi cu o piesă pentru copii. Secţia română are invitaţie la Piatra Neamţ cu "Ocean Mare".
R: Cât s-a investit în tehnica de scenă, în perioada în care aţi fost director administrativ?
S.P.: Foarte puţin s-a investit, cu tehnica suntem foarte în urmă. Principalul motiv sunt banii, s-au mai cumpărat anumite obiecte de sonorizare, lumini, însă doar strictul necesar, investiţie mare nu s-a făcut din cauza lipsei de bani. Am cumpărat numai necesarul, dar în proiectul de renovare a teatrului este inclusă o tehnică de ultimă oră.
R: Aţi avut piedici în realizarea unor proiecte?
S.P.:În mod deosebit nu, pentru că sunt destul de încăpăţânat şi dacă îmi doresc ceva duc până la capăt. Câteodată există piedici sau oameni care mă pot convinge, dacă vin cu idei mai bune şi atunci le accept. Sunt mici piedici, dar care nu contează. Nu pot să zic că nu am reuşit să rezolv proiecte din cauză că ceva m-ar fi împiedicat. Dacă luăm în considerare banii, aceştia sunt o piedică foarte importantă.
R: Multe comentarii pe PortalSM la adresa dvs. sunt negative, care sunt motivele?
S.P.: Nu vreau să învinuiesc pe nimeni, comentariile sunt făcute de două categorii de oameni. Unii care nu au nicio tangenţă cu teatrul, care nu au habar de ce se întâmplă aici, văd doar că teatrul este în paragină.
A doua categorie, este mai periculoasă. Probabil sunt din cadrul instituţiei sau au legătură cu ea şi ştiu foarte bine că aceste lucruri pe care le afirmă nu au început de acum. Degradarea clădirii, nu a început de acum. Aici au fost criticile negative. Aaa, că am absolvit Geografia şi nu sunt om de cultură şi am devenit managerul instituţiei. Părerea mea personală e că nu trebuie să fii regizor sau actor ca să conduci o instituţie de cultură. Multe lucruri, pe care nu vreau să le numesc, s-au schimbat în bine de când sunt în această funcţie.
R: Totuşi, daţi-ne câteva exemple?
S.P.: Anumite căi de promovare a spectacolelor, a festivalului, mai ales a festivalului, în care m-am implicat foarte mult.
R: Tocmai pentru că multe comentarii sunt negative, vă consideraţi îndreptăţit să ocupaţi această funcţie?
S.P.: Nu am ţinut să fiu numit director general interimar. Având în vedere că eu eram ordonator de credite, mi se pare logic să existe o continuitate. Dar eu nu sunt convins că după cele şase luni de zile voi fi în continuare în această postură. Nu ţin morţiş să ocup această funcţie.
R: Veţi participa, după cele şase luni de interimat, la concursul pentru funcţia de director general?
S.P.: Nu ştiu, depinde de multe. Numai dacă reuşesc să fac lucrurile pe care mi le-am propus.
R: Şi anume, ce lucruri v-aţi propus?
S.P.: Cel mai important este să terminăm reabilitarea Studioului, să ţinem cont de renovarea clădirii principale. Bine, aici toată lumea crede că este foarte simplu, vin specialiştii, le dai anumite informaţii, te ocupi cum trebuie de renovare, deşi proiectul aparţine primăriei. Aceste două lucruri sunt foarte importante. Alt lucru important este să am o colaborare strânsă cu cei doi directori artistici, inclusiv cu consilierii locali din consiliul de administraţie al teatrului. O să doresc să le prezint un plan de dezvoltare, un plan financiar, un plan de marketing, de promovare a instituţiei.
R: Vor fi disponibilizări?
S.P.: Am negociat foarte mult cu Consiliul Judeţean şi Consiliul Local şi am reuşit să nu facem disponibilizări. Deşi, de doi ani ni se tot spune că suntem foarte mulţi, am reuşit să nu facem nicio disponibilizare. Am tăiat doar posturile libere, că nu am avut încotro.
R: Cum veţi reduce costurile?
S.P.: Am un plan pentru acest lucru, cel puţin pentru o parte a costurilor. Nu o să vorbesc despre acest lucru deoarece prima dată vreau să îl prezint consiliului de administraţie.
R: Vor mai fi aduşi alţi regizori, alţi actori?
S.P.: Un teatru nu prea poate funcţiona fără să vină regizori şi actori, o să încercăm să ne ferim să vină foarte mulţi. Sigur că o să avem ca şi colaboratori regizori, scenografi şi actori, însă nu la fiecare spectacol. Trebuie să eficientizăm costurile. Totuşi, trebuie să ai o perspectivă, o colaborare şi relaţii cu cei din ţară şi din afara ei.
R: Între bugetele celor două secţii există diferenţe?
S.P.: Consiliul Local ne pune la dispoziţie bani pentru cheltuielile de întreţinere şi salariile personalului. Veniturile proprii ale celor două trupe sunt împărţite astfel: cât a încasat, atâta cheltuie. De exemplu, dacă a încasat 10 milioane, din 10 milioane trebuie să îşi facă spectacolele pentru toată stagiunea. Dacă apar proiecte sau sponsorizări câştigate de o anumită secţie, atunci evident că acea trupă va dispune de banii aceia.
R: Sunteţi mulţumit de regizori, actori şi calitatea spectacolelor?
S.P.: Sunt mulţumit dar se poate şi mai bine. Se poate şi mai bine.