Primarul Iuliu Ilyes, aflat acum la jumătatea celui de-al doilea mandat, ne-a acordat un interviu. Printre subiectele abordate se numără starea actuală a oraşului, drumurile, comparaţia cu oraşele învecinate, blogerii sătmăreni, comentariile despre presupusele sale acţiuni la Florisal, ameninţările din partea unor şefi de instituţii sau relaţia sa cu consilierii UDMR, care l-au criticat în ultima vreme. Vă spunem doar că interviul este foarte interesant şi că, pentru a nu părea prea lung, îl vom publica în două părţi.
Reporter: Domnule primar, sunteţi la jumătatea celui de-al doilea mandat. Spuneţi-ne cam ce procent din promisiunile dvs s-au realizat până în prezent şi dacă veţi realiza ceea ce aţi promis?
Iuliu Ilyes: Eu nu am abordat administraţia şi nici campania cu promisiuni. Sigur, explici şi „promiţi” lucruri. Orice spui se iau ca promisiuni şi pe urmă se comentează dacă le realizezi sau nu. Eu nu aşa văd administraţia şi nici nu am încercat s-o atac aşa: ai promis, ai realizat. Sigur, trebuie să lucrezi pe baza unei concepţii, a unei strategii, a unei campanii pe care ţi-o faci, dar în primul şi în primul rând eu cred că datoria noastră de aleşi în această funcţie de primari, este de a dezvolta şi a pune la punct un sistem de administraţie publică bun pentru cetăţeni şi bineînţeles să faci tot posibilul pentru a moderniza oraşul, a face lucrări de infrastructură, tot ce este necesar. În acest domeniu trebuie să ştim un lucru: nevoile pe care le ai în orice program sunt mult mai mari decât posibilităţile oricărui primar şi oricui într-un mandat dat. (…)Posibilităţile nu depind în mare măsură de tine şi atunci intrăm într-un conflict din start, ce ai promis şi ce ai făcut? Mie nu-mi place să abordez din acest punct de vedere problema.
R: Mă rog, atunci din programul dvs.
I.I: Eu abordez altfel. Să vedem din posibilităţile noastre care au fost, ce am putut exploata în această perioadă, în sensul de a atrage bani, a face proiecte, a atrage finanţare, respectiv cu resursele noastre ce am realizat în favoarea cetăţenilor şi unde am avut neajunsuri sau unde puteam face mai mult, unde nu am profitat de anumite posibilităţi, oportunităţi. Se ştie că aceşti doi ani, de la mijlocul anului 2008, nu au fost o perioadă tocmai bună din cauza crizei, comparativ cu perioada anterioară. Aceşti doi ani din punct de vedere al realizărilor au fost mai slabi. Cu toate că pot să spun că s-a lucrat mai mult, a fost o perioadă mai slabă tocmai pentru că nu ai avut acele resurse financiare la buget, deci bugetul nostru a stagnat. Dacă în anii anteriori bugetul nostru a crescut cu 15% pe an, în perioada aceasta bugetul a stagnat, programele guvernamentale s-au redus. S-au oprit anumite investiţii care au fost demarate şi ar fi fost absolut necesare, gen centură de ocolire, piscină, s-au oprit investiţiile private, s-a oprit parcarea subterană, era vorba de demararea imediată a investiţiilor în ştrandul concesionat (se face mult mai lent pentru că financiar sunt probleme la toate nivelurile). Au fost unele contracte în Parcul Industrial care s-au oprit, cum este firma Hay, care trebuia să aibă 200 -300 de angajaţi dar nu a mai demarat, s-au oprit două mari mall-uri comerciale. Toate acestea produc un efect conjugat negativ.
În acelaşi timp, şansele de a atrage bani europeni au fost oarecum într-o perioadă latentă. Deci noi am terminat nişte proiecte de finanţare din preaderare, iar acum este perioada de aderare a fondurilor structurale. Aştepţi lansarea aplicaţiilor, faci studiile, le depui, toate astea durează doi-trei ani. În această perioadă am lucrat foarte mult dar fără un efect concretizat încă în comunitate. Am lucrat la zeci de metri cubi de documentaţii ca să atragem bani. După toate aceste acţiuni, lucrările vor începe la anul viitor. Un alt element care ne-a tras înapoi a fost problema recalculării creditelor băncilor, care la un moment dat ne-a oprit, a trebuit să renunţăm la câteva milioane de euro credit care erau contractate dar care din cauza schimbării condiţiilor economice au fost recalculate şi care un an de zile au dispărut din potenţialul nostru de a realiza ceva, chiar dacă aveam lucrările pregătite şi promise. În acest an au repornit finanţările şi vom lucra la câteva reparaţii capitale de străzi.
Eu consider că în această perioadă de criză cu serviciile publice ne-am menţinut într-o stare normală, nu cred că cetăţenii au de suferit, cu excepţia stării drumurilor. Administraţia nu se rezumă doar la realizările pe care primarul le promite.
R: Circulaţi mult prin România, străinătate. Multă lume spune că Satu Mare a rămas în urmă faţă de oraşele învecinate. Cum vedeţi dvs lucrurile?
I.I: Nu-i adevărat. Să nu ne comparăm cu Clujul, nici cu Budapesta, nici cu Debrecen. Deci din punct de vedere economic…
R: Să luăm Baia Mare.
I.I: Nu cred. De ce am rămas în urmă de Zalău sau Baia Mare? Nu-i adevărat. Cu ce am rămas în urmă?
R: Cu drumurile.
I.I: Noi avem o stare mai proastă a drumurilor, putem motiva dar nu intru în detalii. Dar nu stăm deloc mai prost, din ce punct de vedere? Dacă mergi în Baia Mare te simţi mai bine ca cetăţean? De ce te simţi mai bine în Baia Mare ca cetăţean sau locatar? Hai să zicem, cu excepţia drumurilor, că ei într-adevăr au reuşit să facă, de ani de zile lucrează mai bine la acest lucru, dar trecând peste acest aspect, care contează desigur. Un alt punct de vedere, de ce se stă mai bine acolo?
R: Mai mulţi oameni din Asociaţia Patronatului Sătmărean spun asta.
I.I: Nu discutăm de părerile tendenţioase ale unora sau altora. Să meargă câteva a zile acolo, să vadă cum curge apa, cum e traficul, care e parcul cel mai plăcut, activităţile culturale, grădiniţele, şcolile din cartier, să vadă toate elementele vieţii cotidiene. Sunt mai multe locuri de muncă? Sunt mai puţini şomeri, procentual? Au starea mai bună a vieţii spirituale? Au mai multe evenimente culturale? Nu.
Sigur avem nişte deficienţe mari care persistă şi deranjează, gen zona de agrement şi cu apă termală, care încă nu s-a reabilitat, dar vor oferi calitate. La ştrand se lucrează, la Sanaqua există un proiect aproape câştigat. Vom avea nişte parcuri cum nu există în regiune, poate nicăieri, pentru că-s făcute la ultimele tehnologii.
R: Problema e în cât timp.
I.I. Sigur că, eu, dacă-s copil mic, atunci am nevoie de grădiniţă. E adevărat. Dar, de unde să aşteptăm dezvoltarea imediată când noi nu putem consuma mai mult, nu putem plăti mai mult, bugetul nu poate încasa mai mult, firmele nu pot lua bani mai ieftini. Astea-s condiţionări. Dacă-l întrebăm pe cetăţean el zice că plăteşte impozit şi tu să-i faci totul. (…)
Revenind la comparaţie, aş vrea să văd una reală, să comparăm nişte indicatori măsurabili la nivel macroeconomic, al serviciilor publice. Nimeni nu apreciază că în Satu Mare ai apă de calitate zi şi noapte la presiune până la etajul V-VI.
R: Lumea caută defectele.
I.I: Sistemul nu poate să funcţioneze fără defect. E adevărat, dar hai să vedem numărul de defecte şi calitatea apei, preţul apei. Toate aceste lucruri să le analizăm şi apoi să vedem care oraş merge aşa de bine şi cu atâta siguranţă. Asta nu apreciază nimeni. Canalizarea, iluminatul public, faptul că nu depindem de CET-uri. Când trec prin Zalău, pe lângă o lucrare mi se pare deosebită, în Satu Mare dacă trec zilnic pe lângă o lucrare nu mă mai impresionează. Există această impresie când mergem în alte locuri că totu-i mai bine.
Am avut o discuţie de-a dreptul penibilă despre McDonalds-ul din Baia Mare. Să nu spună nimeni că Baia Mare e mai dezvoltat doar pentru că are McDonalds, că mă omoară McDonalds-ul ăsta… Pe urmă aud că ce bine că Praktiker a deschis înainte la Baia Mare cu două luni. Întreb „de ce-i mai bine?” şi aud că „ne-au luat”. Astea-s comparaţii prosteşti. Indicatorii calităţii vieţii trebuie urmăriţi. Satu Mare este în prima treime sau primul sfert al ţării din punct de vedere al calităţii vieţii. (…)
Eu am datele, facem comparaţii şi nu suntem în urma oraşelor învecinate. Eu trebuie să mă compar cu acele oraşe care în acelaşi sistem sunt comparabile, şi aici stăm bine.
R: Aţi spus că urmăriţi câteva site-uri, ce părere aveţi despre mediul online din Satu Mare? Se dezvoltă foarte mult. Sunt bloguri care vă critică. Eu am rămas surprins la întâlnirea cu bloggerii sătmăreni, aşteptam să vă pună întrebări, să fie o discuţie aprinsă.
I.I: Şi au am rămas surprins. Eu m-am şi exprimat acolo. Într-un fel este şi avantajul şi dezavantajul acestui sistem de comunicare pe bloguri. Este foarte liber, direct şi uşor. Ai păreri, poţi să ţi le exprimi, e bine. Pe de altă parte, sub un anonimat total poţi să scrii orice despre oricine, fără responsabilitate şi fără puterea sau caracterul necesar ca să stai în faţa unui om şi să porţi o discuţie cu el. Nu-i vorba de frică, pur şi simplu să porţi o discuţie, să ai argumente.
Cea mai mare problemă este alta, cel care scrie pe blog şi comentează, teoretic are o părere, însă după el citesc trei care n-au nicio părere, dar când scrie unul încep să citească alţii, să-l atace într-un limbaj suburban, deci degenerează acest stil din păcate spre incultură, spre degradarea limbajului, a comunicării, ceea ce nu este bine. Altfel ar fi un mijloc de comunicare foarte elevat, pot sta la o discuţie elevată cu cineva cu care nu mă întâlnesc fizic, dar ar trebui să stea cineva care să medieze discuţia, ceea ce este foarte greu, chiar imposibil, pentru că apare imediat ideea de cenzurare.
Din păcate, ceea ce constat eu este că, există un grup restrâns de oameni care se exprimă şi care are o idee preconcepută despre orice ar fi, comentează orice, articole de ziar, despre oricine, despre orice, ajungând mereu la aceleaşi concluzii. Nu pot să treacă peste un anumit nivel de abordare, nu spun inteligenţă sau competenţă, că nu despre asta e vorba, ci despre o abordare.
R: Tot de la ei, cred, au pornit comentariile că aţi fi acţionar la Florisal. Vă întreb, sunteţi?
(partea a II-a a interviului va apărea săptămâna viitoare)