Primarul Iuliu Ilyes, aflat acum la jumătatea celui de-al doilea mandat, ne-a acordat un interviu. Printre subiectele abordate se numără starea actuală a oraşului, drumurile, comparaţia cu oraşele învecinate, blogerii sătmăreni, comentariile despre presupusele sale acţiuni la Florisal, ameninţările din partea unor şefi de instituţii sau relaţia sa cu consilierii UDMR, care l-au criticat în ultima vreme. Vă spunem doar că interviul este foarte interesant şi că, pentru a nu părea prea lung, am decis publicarea lui în două părţi.
(continuare din prima parte a interviului)
R: Tot de la ei, cred, au pornit comentariile că aţi fi acţionar la Florisal. Vă întreb, sunteţi?
I.I.: Nu sunt acţionar la nicio firmă. Am fost acţionar la o firmă, până să ajung viceprimar. Eram trei, dar niciunul nu se putea ocupa de firmă. Nici n-aş avea energia de a mă ocupa de o parte cât de mică a unei firme. Probabil s-a moştenit asta de la Anderco, care era acţionar acolo şi de aici a pornit ideea că sigur am preluat şi asta. Dar nu numai aici sunt acţionar. Am auzit că aş fi acţionar în 4 sau 5 locuri. Într-o zi, alături de soţie şi câţiva prieteni, am fost într-un local la un pahar de vin. Chiar patronul acelui local îmi spunea că ar avea din vinul meu. Acesta a venit râzând împingându-mi tava pentru că vinul e al meu. Cum adică? Păi nu ştii că jumătate e al tău şi eu sunt doar paravan la barul acesta? îmi spunea patronul! Prietenii lui îl convingeau că este doar un paravan, şi aşa mai departe...
R: Se foloseşte lumea de numele dvs.?
I.I.: M-au ameninţat şefi de instituţii că se duc să-mi caute conturile din Ungaria, că au informaţii sigure, şi gata, mai bine să demisionez. Chiar un şef de instituţie serioasă, îmi spunea treaba asta. Ce să mai vorbesc… Deci, sunt legende. Har Domnului am stare materială normală, absolut satisfăcătoare, copiii îmi sunt mari, au terminat amândoi facultăţile, se lansează în viaţă. N-am agonisit avere, nici n-am ce să fac cu ea, nu sunt tipul de om care să mişte banul. Am lucrat tot în administraţie şi în întreprindere ca manager la un anumit nivel, dar nu am talentul acesta de a învârti capital în afaceri, aşa că nici nu am nevoie de el în aceste condiţii.
R: Foarte mulţi consilieri UDMR v-au criticat în şedinţe de Consiliu, au venit cu poze, ştiţi foarte bine. Este o lipsă de comunicare între dvs. şi ei sau de ce fac acest lucru?
I.I.: Întrebaţi-i pe ei. Eu cred că transparenţă mai mare şi spre public şi spre ei, puţine instituţii au. Deci toate informaţiile le pot cere. Nu-i înţeleg, poate au o expectativă pe care nu mi-au explicat-o şi nu mi-au spus-o, pe care nu am îndeplinit-o în relaţia cu ei. Posibil acest lucru. Dar eu lucrez aici 10-12 ore pe zi, însă nu am primit de la ei vreo informaţie, vreo solicitare pe care să n-o onorăm sau să n-o discutăm. De aceea mă mir de ce vin unii şi tocmai în şedinţă de consiliu flutură marea problemă a lor. Probabil dintr-un exerciţiu de imagine şi de, să zic, nevoia de a ieşi din „anonimatul consilierului”, care individual prea puţin iese în evidenţă. Asta e, acum nu critic pe nimeni. Consiliul lucrează prin hotărâri şi solidar într-o instituţie. Consilierul individual nu prea răspunde de ce se întâmplă în oraş. Nu poţi să-i impui lui că de ce nu s-a făcut ceva. Primarul poate să răspundă. Consilierul trebuie să ia hotărârile care privesc administrarea banului public, administrarea patrimoniului în principal. Când poate să iasă în evidenţă? Păi la emisiunea „în direct” (la televizor – n.r.) când el poate ridica problema pe care toată lumea o ridică. Nu ne-a spus nicio noutate cu asta.
R: Daţi-mi dacă se poate nişte termene. Când vor fi toate drumurile frumoase şi bune şi când se va realiza podul?
I.I: Podul poate să înceapă anul viitor, în mod normal şi logic în circa 2-3 ani se poate construi.
R: Problema principală e finanţarea?
I.I: Problema principală este finanţarea. Este clar că din partea Guvernului o finanţare nu o să obţinem, este clar că în fondurile structurale europene acest pod nu poate intra în momentul de faţă şi rămâne singura soluţie să-l realizezi din capacitatea ta proprie. Care, iarăşi din veniturile proprii nu se poate, decât printr-o creditare. Posibilitatea de a obţine un credit există. Gradul nostru de îndatorare începând cu 2012 încolo scade suficient ca să ne putem credita cu o sumă necesară podului, dar asta în evaluările făcute de noi până acum. Mi-e greu să spun astăzi, pentru că vedeţi că Guvernul intenţionează să reducă veniturile noastre. (…) Eu sper în şansa ca anul viitor condiţiile macroeconomice şi legale să fie de aşa natură încât să putem contracta un credit şi să putem realiza podul.
În ceea ce priveşte străzile, aş putea da un răspuns foarte optimist şi foarte pesimist în acelaşi timp. La starea corespunzătoare a străzilor putem să ajungem în doi ani, în condiţiile în care astăzi lucrăm.
O situaţia ideală, aşa cum ne-am dori-o de a moderniza toate străzile şi a le pune la punct pe termen foarte lung astfel încât cheltuielile de întreţinere să fie minimale nu pot să prevăd. De ce? Pentru că de 30 de ani nu s-a atins nimeni de majoritatea străzilor, au fundaţii care mustesc în apă, au reţele care tot timpul se sparg, avem zone unde terenul este necorespunzător. (…) S-au făcut fundaţii în urmă cu 40-50 de ani, s-a intervenit la utilităţi, s-a tras un asfalt acum 30 de ani şi nu s-a refăcut niciodată. Acum încercăm să facem cu banii puţini pe care-i avem. (…) Piatra Neamţ de exemplu are un teren de 10 ori mai solid decât al nostru şi are cea mai bună calitate de pietriş care se bagă în asfalt, că-i la 10 km de ei. Noi aducem pietriş de o calitate cât de cât bună de la 200 km. Dar dacă aducem din Oaş…
Deci sunt lucruri multe care condiţionează. Noi, desigur, vorbim tot timpul că drumarii fac asfalt prost. Şi asta e o problemă pe care încerc să o controlez şi de bine de rău cu mulţi nervi o controlez.
R: În ultima şedinţă de Guvern aţi fost foarte supărat şi aţi spus că vă gândiţi să şi demisionaţi. A fost o chestiune de moment?
I.I: Ne întrebăm ce vom face dacă vom fi în situaţia în care vom fi în imposibilitatea de a ne achita de obligaţiile pe care le avem, chiar legale impuse de legislaţie. În sensul acesta, ce vom putea face când nu vom mai putea acţiona? Trebuie să plecăm, sau să stăm aici? Pentru ce? Este o chestiune pe care au pus-o primarii la Bucureşti. S-a pus retoric acolo întrebarea ce facem? Şi unul a zis: păi nu mai candidăm. Bun, şi până atunci ce facem? În condiţiile în care multe măsuri ne dau peste bot. Nu asta e soluţia. Bine, poţi să pleci, soluţia este pentru tine, personală. Poate să plece Guvernul acesta, dar ce se întâmplă?
Nu cred că demisia unui primar poate fi o soluţie, că vine altul şi acela va rezolva. Nu va rezolva, pentru că instrumentele lipsesc în momentul de faţă. Problema este faţă de instrumentele pe care le ai la îndemână în prezent. Ce faci? Cum faci? Degeaba stau consilierii, se uită la tine şi abia aşteaptă. Cei care au reacţionat cine au fost? Coica, Ardelean şi Ghilea. Ăştia trei s-au întors către mine atunci. Au sărit, aşa mi-a plăcut… (primarul zâmbeşte)
N-am vrut să exploatez momentul, dar după aceea m-am gândit, cum de ei au sărit imediat? (…)
Dar, în această reticenţă pe care o simţim din partea ministerelor şi a celorlalţi, în a face o schimbare în ţară, ne punem întrebarea ce facem cu administraţia locală? Eu ştiam că o să ni se transfere partea de vinovăţie în curând, pentru că Guvernul s-a umplut deja de problemele şi de efectul negativ, iar acum se revarsă. Unde se revarsă? În teritoriu.
R: Mulţumim pentru interviu.
A consemnat,
Gil PIETRAR