Chiar dacă ani de zile Muzeul părea o instituţie încremenită în proiectul domnului director de a răstigni instituţia asta într-un soi de dictatură medievalo – comunistă, iată că, până la urmă, oamenii aflaţi în sclavia instituţională a acestui ins sulfuros, încep să spună lucrurilor pe nume, vărsându-şi oful pe blogul unui şef de la judeţ (de fapt, singurul şef mare din Sătmar care are totuşi un blog!).
Un lucru este însă din ce în ce mai evident: la Muzeu, chiar dacă aici conservarea este un principiu de bază, ar fi timpul şi cazul ca, măcar acum, în anul al 18 lea, un neam de opincă, după nume de sorginte moldovinească, deşi insul acesta nu-i moldovean deloc, şi după cum spun cei care-i cunosc mai bine arborele ginecologic, nici măcar de naţionalitate română!, să primească o binemeritată cizmă. O a treia, ca încălţăminte, bineînţeles! (Sigur, faptul că totuşi nu-i român nu ar trebui să însemne nimic dacă individul acesta mizerabil nu ar face paradă de un patriotism comunistoid!)
Şi pentru că aici avem un coş cu vipere cât se poate de virtual, aşteptăm mărturiile directe ale urgisiţilor angajaţi de la Muzeu. Staţi liniştiţi oameni buni, că ne batem noi cu dom director, asta pentru că nu uităm că trăim, totuşi!, în 2010 şi nu în 1980, acolo unde s-au blocat acestui ultim dinozaur comunist pe care insectarul de la Muzeu nu l-a străpuns încă, aşa cum foarte demult ar fi fost cazul!
Revenim cu amănunte limpezi şi contondente, chiar dacă personajul directorial îşi ţese, de pe acum, o salvatoare pânză portocalie. Numa să nu fie el prima insectă care o să cadă în ea!